Marșul spre Drina (film)
| Marșul spre Drina | |
 Afișul românesc al filmului | |
| Rating |  |
|---|---|
| Gen | dramă film de război  |
| Regizor | Žika Mitrović |
| Scenarist | |
| Studio | Avala Film |
| Director de imagine | Milorad Marković[1] |
| Montaj | Katarina Stojanovic[2] |
| Muzica | Vasilije Mokranjac[*] |
| Distribuție | Aleksandar Gavrić[*] Ljuba Tadić Nikola Jovanović[*] Vladimir Popović (glumac)[*] Dragomir Bojanić Gidra[*] Zoran Radmilović[*] Branislav Ciga Jerinić[*] Branko Pleša[*] Ljubiša Jovanović[*] (Stepa Stepanović) Ružica Sokić[*] Predrag Tasovac[*] Predrag Milinković[*] Božidar Pavićević[*] Pavle Bogatinčević[*] Dragomir Stanojević[*] |
| Premiera | |
| Durata | 107 min. |
| Țara | .svg){kind=small} Iugoslavia |
| Locul acțiunii | Serbia |
| Limba originală | limba sârbocroată |
| Prezență online | |
Modifică date / text  | |
Marșul spre Drina (în sârbă Марш на Дрину, în sârbocroată Marš na Drinu) este un film de război iugoslav din 1964 regizat de Živorad (Žika) Mitrović.[1] Filmul a fost produs de studioul Avala Film din Belgrad.[1] Scenariul a fost scris de Arsen Diklić și Žika Mitrović.[1] Titlul filmului provine de la compoziția muzicală omonimă din 1914 a lui Stanislav Binički.[1][3]
Acțiunea filmului are loc în Serbia în vara anului 1914, în timpul Primului Război Mondial.[4][5] Filmul prezintă marșul forțat al unei baterii de artilerie sârbă către Muntele Cer din vestul Serbiei pentru a se confrunta cu trupele austro-ungare care invadaseră țara prin traversarea râului Drina și apoi rezistența eroică a militarilor sârbi în Bătălia de pe Muntele Cer (15-24 august 1914), urmată de alungarea forțelor invadatoare peste Drina.[4][6][7][8] Bătălia de pe Muntele Cer a fost o luptă emblematică a Primului Război Mondial, reprezentând primă victorie a Antantei în războiul împotriva Puterilor Centrale.[9]
Marșul spre Drina a apărut într-o perioadă în care statul federal iugoslav condus de Iosip Broz Tito urmărea să suprime orice formă de naționalism etnic, așa că mass-media iugoslavă a evitat să-l promoveze pentru a nu provoca apariția unor manifestări naționalist-etnice.[4] Rostirea unei înjurături în acest film a constituit o premieră în istoria cinematografiei sârbe.[5]
Rezumat
[modificare | modificare sursă]
La 26 iulie 1914, ca urmare a declarației de război formulate de Austro-Ungaria, guvernul Regatului Serbiei decretează mobilizarea generală a forțelor sale armate.[5] Tânărul locotenent Velimir „Veca” Hadživuković, care provenea dintr-o familie de bancheri bogați din Belgrad, este repartizat la o baterie de artilerie, comandată de verișorul său, Kosta. În timpul celor două războaie balcanice din 1912-1913, el fusese detașat în cadrul Comisiei pentru achiziția de armament, iar acum familia Hadživuković a intervenit iarăși pentru includerea lui în aceeași comisie. Cu toate acestea, Veca își dorește cu ardoare să se alăture bateriei și să meargă la război, iar Kosta încalcă hotărârea familiei și îl primește în unitatea sa.
Bateria de artilerie comandată de căpitanul Kosta Hadživuković se află cantonată la 10 august 1914 în zona orașului Aranđelovac din centrul Serbiei, unde așteaptă primirea ordinelor. Comandanții unităților din cadrul Diviziei Mixte a Armatei a 2-a sunt convocați de colonelul Zdravko Lukić la comandamentul diviziei. În cadrul întrunirii, maiorul Kursula, comandantul unui batalion de infanterie, susține că atacul principal al Austro-Ungariei împotriva Serbiei va avea loc pe râul Drina și nu pe râul Sava, așa cum se anticipa.
Începe marșul către vest, iar la 14 august bateria de artilerie intră în Lazarevac unde face un scurt popas, înainte de a merge mai departe către Ub, unde era adunată întreaga divizie în așteptarea ordinelor. Situația pe front se schimbase, iar Comandamentul Suprem al Armatei Sârbe considera acum că atacul principal al Armatei Austro-Ungare va avea loc pe râul Drina. Prin urmare, potrivit ordinelor, divizia trebuia să se îndrepte urgent către regiunea de nord-vest a Serbiei. În cursul zilei de 15 august bateria ajunge în satul Veliki Bošnjak și formează, împreună cu batalionul maiorului Kursula, avangarda diviziei. Cei doi comandanți (Kursula și Hadživuković) primesc ordinul să se îndrepte către satul Tekeriš de la poalele Muntelui Cer, unde ajung în aceeași noapte.
În dimineața următoare Divizia Mixtă intră în luptă, dar un atac brusc al forțelor inamice îi forțează pe militarii sârbi să-și abandoneze poziția.[5] Copleșiți de artileria inamică, sârbii se retrag de pe muntele Cer și abandonează un tun pe câmpul de bătălie, demontându-i piesele principale pentru a nu mai putea fi folosit în luptă dacă va cădea în mâinile inamicului. Aflat în retragere, maiorul Kursula merge în satul Tekeriš, unde se află cartierul general al Armatei a 2-a, și raportează comandantului armatei, generalul Stepa Stepanović. În aceeași după-amiază unitățile militare sârbe, întărite cu forțe noi, lansează un contraatac și reușesc să împingă trupele inamice peste râul Drina, în Bosnia. Maiorul Kursula este rănit mortal în timpul luptelor, dar în ultimele sale clipe de viață vede cum armata inamică traversează Drina și părăsește teritoriul Serbiei.
Distribuție
[modificare | modificare sursă]- Aleksandar Gavrić - căpitanul Kosta „Bata Kole” Hadživuković, comandantul bateriei de artilerie[1]
- Ljuba Tadić - maiorul „Badža” Kursula[1][2]
- Nikola Jovanović - locotenentul Velimir „Veca” Hadživuković, verișorul lui Kosta[1][2]
- Vlada Popović - sublocotenentul Miloje Stojanović[1][2]
- Hussein Čokić - sergentul artilerist originar din Šabac[1][2]
- Dragomir Bojanić - caporalul Janićije[1][2]
- Zoran Radmilović - soldatul Bogi Petrović, jucătorul de cărți[1][2]
- Branislav Jerinić - soldatul Aleksa Pantić, fratele lui Proka[1][2]
- Branko Pleša - colonelul Zdravko Lukić, comandantul Diviziei Combinate a Armatei a 2-a[1][10]
- Ljubiša Jovanović - generalul Stepa Stepanović[2]
- Petre Prličko - bucătarul Trajko[2]
- Bozidar Drnić - Trifun Hadživuković[11]
- Strahinja Petrović - unchiul Laza[1][2]
- Ružica Sokić - femeia de la fereastră[12]
- Predrag Tasovac - Nowotny, un subofițer ceh din Armata Austro-Ungară[12][13]
- Predrag Milinković - medicul militar[12][13]
- Ljubica Golubović - Milena, soția lui Kosta[12][13]
- Rastko Tadić - țăranul din căruță[12][13]
- Božidar Pavićević Longa[12][13]
- Paul Bogatincević[11][13]
- Bogdan Mihajlović - soldat artilerist[11][13]
- Miomir Radević Pigi - soldatul proaspăt căsătorit[12][13]
- Milorad Misa Volić[12][13]
- Dragomir Stanojević[12][13]
Producție
[modificare | modificare sursă]
Marșul spre Drina a fost produs de studioul Avala Film din Belgrad, cu sprijinul guvernului francez,[3] în 1964, cu ocazia aniversării a 50 de ani de la Bătălia de pe Muntele Cer.[1][3] Scenariul filmului a fost scris de Arsen Diklić și Žika Mitrović.[1] Scenariștii filmului au introdus o inexactitate istorică: comandantul Diviziei Mixte a Armatei a 2-a nu a fost colonelul Zdravko Lukić (personaj fictiv), ci generalul Mihailo Rašić.[10] Titlul filmului provine de la compoziția muzicală omonimă din 1914 a lui Stanislav Binički,[1] care a avut statutul unui imn național sârb și a fost interzis, din acest motiv, în perioada titoistă de după cel de-al Doilea Război Mondial.[3] Regizorul Žika Mitrović (1921-2005) era la acea vreme singurul specialist iugoslav în domeniul filmelor de acțiune.[3]
Statul federal iugoslav condus de Iosip Broz Tito urmărea să suprime orice formă de naționalism etnic, așa că reprezentarea conflictelor militare anterioare (cu excepția celui de-al Doilea Război Mondial) era descurajată.[4] Filmul a fost turnat pentru ecran lat (prin procedeul cinemascop), pe o peliculă color, și are o durată de 107 minute.[1] Scenele de război incluse în film sunt emoționante și anticipează, prin patetismul lor, scenele patriotice din romanele ulterioare ale lui Dobrica Ćosić (1921-2014), viitorul președinte al Republicii Federale Iugoslavia (1992-1993).[3] Fiind vorba de un film care avea o orientare naționalistă, detaliile producției sale au rămas secrete o lungă perioadă după apariția sa.[4]
Maiorul Kursula trebuia inițial să continue urmărirea trupelor austro-ungare peste Drina, alături de căpitanul Kosta Hadživuković, dar actorul Ljuba Tadić (interpretul lui Kursula) a considerat că ar fi fost mai frumos ca personajul său să moară eroic la finalul filmului, lucru cu care regizorul nu a fost inițial de acord.[14] În ultima scenă a filmului Tadić a rostit o înjurătură („Drino, jebem ti”) care era folosită frecvent în limbile sârbă și bosniacă, iar păstrarea acestei înjurături în film a constituit o premieră în istoria cinematografiei sârbe.[5]
Lansare
[modificare | modificare sursă]Marșul spre Drina a fost lansat oficial la 17 iulie 1964 în Iugoslavia,[2][6] iar mass-media iugoslavă a evitat să-l promoveze pentru a nu provoca apariția unor manifestări naționalist-etnice.[4]
Recepție
[modificare | modificare sursă]Marșul spre Drina a avut parte de o primire critică și comercială favorabilă,[6] în ciuda controversei declanșate de subiectul său.[5] În același an (1964) i-a fost decernat premiul Marea Arenă de Argint pentru cel mai bun film la Festivalul Filmului Iugoslav de la Pula; premiul principal, Marea Arenă de Aur, a fost obținut de filmul Službeni položaj al lui Fadil Hadžić.[15] Actorul Ljuba Tadić a obținut la același festival premiul Arena de Aur pentru cel mai bun actor pentru interpretarea sa din Marșul spre Drina.[16]
Note
[modificare | modificare sursă]- ^ a b c d e f g h i j k l m n o p q r s t en Daniel J. Goulding, Liberated Cinema: The Yugoslav Experience, 1945-2001, Indiana University Press, Bloomington & Indianapolis, 2002, p. 259.
- ^ a b c d e f g h i j k l en „Marš na Drinu”, Filmovi.com, accesat în
- ^ a b c d e f en Marcel Cornis-Pope, John Neubauer, History of the literary cultures of East-Central Europe junctures and disjunctures in the 19th and 20th centuries, USA EBSCO Industries, Inc., Birmingham, AL, J. Benjamins Pub., Amsterdam, 2010, p. 466.
- ^ a b c d e f en Christopher Deliso, Culture and customs of Serbia and Montenegro, Greenwood Press, Westport, Conn., 2009, p. 123.
- ^ a b c d e f en Cathie Carmichael, A Concise History of Bosnia, Cambridge University Press, Cambridge, 2015, p. 108.
- ^ a b c en John Paul Newman, „Times of death: the Great War and Serbia's 20th century”, în Nicholas Martin, Timothy Haughton, Pierre Purseigle (ed.), Aftermath : legacies and memories of war in Europe, 1918-1945-1989, Routledge, Londra - New York, 2014, p. 35.
- ^ „Filmul iugoslav Marșul spre Drina la ART CINE CLUB”, Radio România Cultural, , accesat în
- ^ Andra Marinescu (), „«Marșul spre Drina», la Muzeul ASTRA”, Tribuna, Sibiu, accesat în
- ^ en Nigel Thomas, Dusan Babac, Armies in the Balkans 1914-18, Osprey, Botley, Oxford - Long Island City, NY, 2001.
- ^ a b sr Andra Popović [Андра Поповић], Ratni album 1914—1918 [Ратни албум 1914—1918], Pravoslavna reć, Belgrad, 2013, p. 18. ISBN: 978-86-83903-62-7
- ^ a b c cs „Pochod na Drinu (1964)”, FDb.cz, accesat în
- ^ a b c d e f g h i en „Mars na Drinu (1964) - Full Cast & Crew”, IMDb, accesat în
- ^ a b c d e f g h i j no „Mars na Drinu”, Filmfront, accesat în
- ^ bs „Ovo je bila PRVA PSOVKA u istoriji srpske kinematografije: Reči koje je izgovorio naš čuveni glumac odjekuju i dan danas”, Espreso, , accesat în
- ^ en Hammer, Tad Bentley (). International film prizes: an encyclopedia
. New York&Londra: Garland Publishing Inc. p. 641. ISBN 978-0-571-19982-2.
- ^ en „Mars na Drinu (1964) - Awards”, IMDb, accesat în
Lectură suplimentară
[modificare | modificare sursă]- en Beaver, Jan G. Collision Course: Franz Conrad von Hötzendorf, Serbia, and the Politics of Preventive War. 2009.
- en Dedijer, Vladimir. The Road to Sarajevo. New York: Simon and Schuster, 1966.
- en Strachan, Hew. The First World War: Volume 1: To Arms. Oxford, 2001.
Legături externe
[modificare | modificare sursă]- en Mars na Drinu la Internet Movie Database
- sh Marš na Drinu în baza de date Filmska banka.
| |||||